sâmbătă, 20 iulie 2013

O mică plimbare prin Praga (II)


Să ne continuam traseul început în prima parte a povestirii despre Praga.

Coborând de la Castel pe Zamecke schody, (schody în cehă însemnând scări) am ajuns pe străduţele înguste şi romantice ale cartierului Mala Strana, unul dintre cele mai frumoase cartiere. Cartierul datează din 1257, dar în 1541 un incendiu a distrus o mare parte a cartierului, inclusiv o parte a castelului. Oraşul a fost reconstruit în stil renascentist, pentru ca mai târziu, arhitectura barocă să devină predominantă. Clădirile construite în epoca barocă au făcut din Praga un fermecător labirint de palate şi biserici.


Piaţa din Mala Strana (Malostranske namesti) ar nemaipomenit de frumoasă dacă parcarea din mijlocul ei nu i-ar strica tot farmecul. În acestă piaţă se află Catedrala Sf. Nicolae şi Coloana Ciumei cu un grup statuar al Sfintei Treimi.

În partea nordică a pieţei găsim o stradă valoroasă din punct de vedere arhitectural, strada Nerudova, denumită în cinstea scriitorului ceh Jan Neruda care o locuit aici. Dintre monumentele de artă pragheză fac parte medalioanele de pe casele ceheşti, care îi ajutau pe locuitori să se orienteze pe vremurile când casele nu erau numerotate. Numerotarea caselor a început în anul 1770. Cele mai multe medalioane s-au păstrat pe casele din Mala Strana, în special pe cele de pe strada Nerudova. La numărul 5 pe acestă stradă se află Palatul Morzin construit în 1713-1714 după proiectul arhitectului G. Santini, cu un portal împodobit cu figuri de mauri, o reprezentare alegorică a Zilei şi Nopţii şi a celor 4 puncte cardinale, opere ale sculptorului Brokoff. Azi, acesta frumoasă clădire găzduieşte sediul Ambasadei României.


După o plimbare pe aceste străzi, căreia trebuia să-i alocam mai mult timp, obosiţi şi flămânzi ne-am aşezat la o terasă din Piaţa Malostranka. Supa de ceapă şi gulaşul au fost foarte gustoase. Cu bateriile reîncarcate, ne-am îndreptat apoi spre podul Carol.

Podul Carol, un simbol al oraşului,  a fost construit între anii 1357 şi 1380, iar până în 1841 a fost singurul pod de piatră din Praga. Podul Carol reprezintă o adevărata galerie de sculptură ce leagă Mala Strana de Oraşul Vechi, podul fiind decorat cu 30 de statui. Primele statui au fost aşezate pe pod la începutul secolului al XVIII-lea. Dar, astăzi pe pod se află copiile acelor statui, majoritatea originalelor aflându-se în Lapidarium, parte a Muzeului Naţional. Lapidariumul din Praga a fost plasat în 1995 între primele 10 muzee cele mai frumoase din Europa. Podul are 516 m lungime şi 10 lăţime şi este protejat de 3 turnuri: două în Mala Strana şi unul în Oraşul Vechi.

























Am traversat podul Carol plin de turişti şi de vânzători ambulanţi, îndreptându-ne spre Turnul Podului din Oraşul Vechi. Am căutat în jurul turnului o casă de bilete pentru a urca în turn, dar n-am găsit decât o uşă şi nişte trepte aşa ca am intrat şi am urcat o parte din trepte după care am găsit şi casa de bilete. Un bilet a costat 75 CZK. Am făcut câteva poze de sus, din turn, după care în program ar fi fost o plimbare cu vaporaşul pe Vltava, dar din cauza inundaţiilor recente (începutul lunii iunie 2013) încă nu se făceau croaziere.



























Fotografiile de pe podul Carol aproape gol sunt făcute la ora 6 dimineaţa, înainte de a ne porni către casă. Merită să vă treziţi cu noaptea în cap pentru a vă putea plimba în voie şi a respira aerul proaspăt de dimineaţă al Vltavei.


De la podul Carol ne-am continuat drumul pe malul Vltavei până la Opera, apoi am făcut o scurtă plimbare prin Cartierul Evreiesc (Josefov) înainte de a lua metroul din staţia Staromestske spre hotel. Aici se află un întreg complex de clădiri ale fostului ghetou praghez, vechiul cartier evreiesc. Găsim aici: sinagoga Veche-Nouă - cea mai veche sinagogă din Europa, vechea primărie evreiască, muzeul evreiesc cu colecţii impresionante de textile şi argintărie, sinagoga Klaus şi  în apropierea acesteia vechiul cimitir evreiesc. 

vineri, 12 iulie 2013

O mică plimbare prin Praga (I)

Praga, un oraş fermecător care din prima clipă te învăluie cu un aer înmiresmat ce te ameţeşte. Apoi, începi să pluteşti uşor şi să te laşi purtat pe ale sale braţe, într-o lume de poveste. Două zile pentru a te bucura de frumuseţea lui e puţin, mult prea puţin, dar suficient pentru a te îndrăgosti de acest oraş şi a-ţi dori să revii mereu, mereu...
Castelul, Podul Carol, Turnul Pulberăriei, Mala Strana, faimosul Orologiu ce străjuieşte Primăria, plimbarea cu vaporaşul pe Vltava, colina Petrin de unde le cuprinzi pe toate, sunt obiective ce le poti atinge în 2 zile, dar ca sa te poţi bucura cu adevărat de aerul romantic al Pragăi trebuie sa stai o săptămână.

Pregătirea
Ca de obicei, în calătoriile noastre, ne-am făcut rezervări la hotel de pe www.booking.com. Praga este împărţită în 22 de districte, centru fiind districtul Praga 1. Aici tarifele la cazare sunt cele mai mari. Am ales o cazare în Praga 2, preţul fiind unul convenabil iar distanţa de centru mică.
Banii cehilor sunt coroanele ceheşti (CZK) iar 1CZK este cca 0,18 lei. De exemplu o bere la magazin costă cca. 16CZK (aproximativ 3 lei) iar o cola de 0,5l costă 28CZK (cam 5lei).
Înainte de plecare ne-am informat cum ar fi mai bine sa procedăm cu schimbatul banilor. Am aflat că cel mai bine e de schimbat în România şi nu de la casele lor de schimb valutar care au comisioane mari. Aşa că după ce ne-am stabilit obiectivele ce vrem să le vizităm, am pus pe hârtie preţul biletelor de intrare, a câtorva călătorii cu metroul (un bilet pentru 30 min. costă 24CZK), am aproximat cheltuielile pentru mâncare şi suveniruri şi ne-am luat coroane ceheşti de la Banca Transilvania. Cazarea am platit-o cu cardul.

Drumul spre Praga
Călătoria din Cluj până la Praga cu maşina a durat aproximativ 13 ore. Traseul urmat a fost: Cluj - Oradea - Budapesta - Bratislava - Brno - Praga. Vignetele le-am cumparat după fiecare intrare în câte o ţară şi au costat pentru 10 zile (pentru o perioadă mai scurtă nu mai există) : Ungaria - 70 lei, Slovacia - 10€, Cehia - 14€. Autostrada Budapesta - Bratislava era aglomerată, plină de tiruri, cu circulaţia încetinită din cauza unor accidente dar totuşi am avut noroc că nu era total blocată cum se întâmpla în sens invers.
Ieri m-am bucurat când am citit o ştire despre o rută nouă a Taromului: Cluj - Praga, din august până în decembrie. Sper să rămână ruta şi în continuare şi la nişte preţuri accesibile. Fiind vorba despre Tarom, cred ca sunt eu prea optimistă.

Cazare
Hotelul ales, Green Garden Hotel, a fost unul de 4 stele situat la 10 minute de mers pe jos de Piaţa Wenceslas (Vaclavske) şi la 5 minute de staţia de metrou Pavlova. În apropierea hotelului este un magazin alimentar (potraviny - în limba cehă) de unde seara ne cumpăram bere.
Am avut noroc primind o cameră de hotel aflată la etajul 5 şi având vederea spre Castel. Obosiţi după cei 1000 km parcurşi, ne-am putut bucura de un frumos apus de soare alături de o bere neagră Krusovice.


Ziua 1: Cel dintâi obiectiv planificat pentru prima zi din Praga era Castelul (Prazsky Hrad - hrad în cehă însemnând castel). Am luat metroul pentru o staţie (linia roşie C) de la Pavlova până la Muzeum unde am schimbat pe linia verde A şi ne-am continuat drumul încă 3 staţii până la Malastranska. Ca să ajungem la castel după ieşirea din staţia de metrou am traversat un părculeţ, apoi ieşind la o stradă pe unde circulă tramvaiul am luat-o la stânga şi în câţiva metri am dat de nişte trepte care duc la castel, dar nu la intrarea principală ci în spatele lui. Pe acolo te poţi plimba în voie, de bilet e nevoie când intri în catedrală, în palatul regal, pe străduţa de aur etc. Noi venind prin spatele castelului, biletele le-am luat din apropierea străduţei de aur, de la un mic magazin ce vindea pe lângă sucuri, cafele şi bilete de intrare.


Castelul Praghez

Castelul din Praga, un adevărat complex arhitectural cu o suprafaţă de aproape 70.000mp, a fost fondat în secolul al IX-lea de către prinţul Borivoj. În secolele următoare castelul a fost extins şi fortificat. După primul razboi mondial castelul a devenit sediul guvernului cehoslovac. Iar azi preşedintele Republicii Cehe locuieşte aici.

Orarul de vizitare îl găsiţi cu toate detaliile aici.
Vă puteţi alege bilet de intrare pentru vizita lungă sau scurtă în funcţie de preferinţe sau de timpul avut la dispoziţie.
Cumpărând bilet pentru vizita scurtă, care costă 250CZK ai acces la următoarele: Catedrala Sf. Vitus, Vechiul Palat Regal, Bazilica Sf. Gheorghe şi străduţa de aur cu Turnul Daliborka. Dacă plăteşti 350CZK pentru vizita lungă ai în plus acces la: expoziţia permanentă "Istoria Castelului praghez", Galeria de pictură, Palatul Rosenberg şi Turnul Pulberăriei (a nu se confunda cu cel din centru vechi).

Noi am ales vizita scurtă, având şi alte obiective programate.
Turul nostru a început cu uliţa de aur, o pitoreasca straduţă cu case foarte mici şi colorate. Căsuţele au fost construite în secolul al XVI-lea pentru garda regelui Rudolph al II-lea. Ulterior aici s-au mutat aurari, de aici provenind numele de uliţa de aur. Legenda spune că aici ar fi trăit alchimiştii, dar ei de fapt au locuit în alta parte a castelului. Iniţial au existat 24 case de lemn, dar în secolul 19 o parte a străzii a fost demolată. În casele rămase au locuit oameni săraci şi criminali până au fost evacuaţi după cel de al doilea război mondial când casele au fost naţionalizate. Între 1952 -1955 cele 11 căsuţe rămase au fost renovate şi vopsite în culori pastelate.



De pe străduţa de aur ne-am continuat drumul pe strada Jirska spre Catedrala Sf. Vitus.


















În centrul castelului praghez se afla impunătoarea catedrală în stil gotic.
Am reuşit să o fotografiez în întregime datorită obiectivului cu unghi larg Tokina 11-16mm. Acelaşi obiectiv l-am folosit şi în interiorul catredralei, unde lumina era destul de puţină dar deschiderea diafragmei la f2.8 mi-a fost de mare ajutor.

Bazilica Sf. Gheorghe a fost construită în secolul al XII-lea, iar faţada a fost adaugată 5 secole mai târziu. Lângă bazilică se află mănăstirea Sf. Gheorghe, care acum găzduieşte o colecţie de picturi şi statui baroce aparţinând Galeriei Naţionale. În curtea principală a castelului lângă Catedrala Sf. Vitus se află un obelisc de granit de 17m înălţime  şi statuia Sfântului Gheoghe realizată de clujenii Martin şi Gheorghe. Statuia sfântului Gheorghe din Cluj este o replică a celei din Praga.




În jurul anilor 1100 prinţii de Boemia s-au mutat în Palatul Regal, cunoscut azi ca Vechiul Palat Regal. Sala cea mai impresionantă a Palatului Regal este sala Vladislav, în care începând din secolul 16 au avut loc ceremonii de încoronare şi baluri. În timpul Primului Razboi Mondial bijuteriile coroanei au fost ascunse în Vechiul Palat Regal pentru a fi ferite de bombardamente.



Ne-am odihnit puţin pe o bancă, într-una din grădinile Castelului (de altfel singura grădina ce se putea vizita în acel moment), iar apoi am coborât treptele (altele decât la urcare) ce duc în cartierul Mala Strana. Ce am descoperit aici, în Mala Strana, vă voi spune în postarea următoare.











duminică, 17 martie 2013

9 zile de vis în Paris (III)

Ziua 3: Pentru cea de a treia zi a vacanţei noastre am ales o mică excursie în afara Parisului, şi anume la Fontainebleau. Situat la 55 km sud-est de Paris, Fontainebleau este locul unde se află unul dintre cele mai mari castele regale ale Franţei. Oraşul Fontainebleau s-a dezvoltat în jurul  a ceea ce a mai rămas din vechiul parc regal de vânătoare.

Castelul Fontainebleau
Cum ajungi: Din Gare de Lyon în aproximativ 40 minute ajungi cu trenul în staţia Fontainebleau-Avon. Trenurile circulă des. Cel mai bine e să-ţi stabileşti la ce oră vrei sa fii la Fontainebleau şi apoi să-ţi cauţi aici trenul potrivit pentru a ajunge acolo. Din gară există un autobuz care te duce la palat. Tariful pentru tren este 8,65 € / o călătorie, iar pentru autobuz este bilet separat care se cumpăra de la şofer, dar nu ştiu cât costă pentru că având Paris Visite nu a trebuit sa ne mai luăm nici bilet de tren, nici de autobuz, fiind totul inclus.
Orarul şi tarifele de vizitare precum şi alte informaţii necesare găseşti aici. Este inclus în Museum Pass, astfel nu am plătit nici aici taxa de intrare.
Castelul Fontainebleau nu este atat de vizitat ca şi Versailles dar aceasta nu înseamnă că nu merită aceeaşi atenţie sau poate chiar mai multă. Faptul că turiştii sunt mai puţini, fac să te simţi mai bine, mai relaxat, în mijlocul unui adevărat castel ca din poveşti cu grădini superbe.

















Interiorul castelului cu ale sale galerii, capele, săli de bal, apartamente regale bogat decorate cu picturi şi mobilă de epocă te fac să te transpui rapid într-o viaţă despre care ai citit în cărţi sau ai văzut în filme. Fiind iunie când vizitam aceste locuri de basm, grădinile Fontainebleau erau pline de verdeaţă si flori, totul fiind învaluit de mireasma teilor înfloriţi.

Vizitarea acestui castel ne-a luat jumatate de zi, dupa-amiază întorcându-ne cu trenul în Paris. După o pauză de masă şi una de odihnă, înainte de a apune soarele am pornit cu metroul în direcţia Tour Montparnasse (staţia de metrou - Montparnasse Bienvenue).

Turnul Montparnasse
Pentru că aveam abonamentul Paris Visite şi am vrut sa profităm la maxim de el, am ales să vedem Parisul de la etajul 56 al Turnul Montparnasse. Vara turnul este deschis până la ora 23.30, dar ultima intrare este la ora 23.00. Informaţii despre turn poţi afla de aici.
Reducerea pe care am avut-o cu Paris Visite a fost de 35%, plătind pentru urcare în turn încă 6.80€. In 2013 preţul întreg al unui bilet este 13€ ( iar cu reducerea Paris Visite ar fi 8.45€).
Turnul Monparnasse a fost construit în 1973, fiind unul dintre primele zgârie-nori din Paris. Deşi în proiectul iniţial, aprobat de comisie, avea prevăzută o înălţime de 154 m, ulterior a ajuns la 210 m, cu toate că aceasta nu a fost aprobată oficial niciodată.
Cu un lift rapid în 38 secunde eşti sus, la etajul 56 unde se află un restaurant cu o privelişte panoramică. De acolo mai urci câteva trepte pentru a ajunge pe terasă. Am aşteptat sa apună soarele, să se aprindă luminile în oraş şi mai ales să se aprindă luminile de pe Turnul Eiffel. Cu pozele făcute nu pot să mă laud. Trepiedul pe care l-am avut nu l-am putut folosi fiind prea mic (aveam nevoie e unul mai înalt, de cel puţin 1,60m) în jurul terasei fiind un zid destul de înalt.
Merită să vă urcaţi în Turnul Montparnasse şi să admiraţi seara oraşul plin de lumini.


Astel, se încheia încă o zi din vacanţa noastră la Paris. Pentru ziua următoare era planificată vizitarea Castelului Versailles. 












duminică, 20 ianuarie 2013

9 zile de vis în Paris (II)

Parisul - pas cu pas (cu pass...)

Şi acum s-o luăm uşor din loc, pas cu pas, şi să călătorim prin diferite locuri ale Parisului şi împrejurimi, unele binecunoscute iar altele poate mai puţin cunoscute.

Ziua 1:  Am ajuns la aeroportul Beauvais, situat la vreo 80 km de Paris, după o călătorie de 3 ore cu avionul. De acolo cu autocarul am mai făcut o oră şi ceva până în Place de la Porte Malliot. Staţia de autobuz este vizavi de Le Palais des Congres de Paris, pe bulevardul Pershing. În apropiere este o staţie de metrou. Am luat metroul şi aşa am ajuns la hotel după-amiaza, pe la ora 16.00. Planuri prea mari nu aveam pentru prima seară. Ne-am făcut abonamentele de care aveam nevoie a doua zi (Paris Visite pentru 3 zile pe zonele 1-6) de la un ghişeu din staţia de metrou.        
Ne-am suit în metrou cu destinaţia: Louvre. A urmat o plimbare: în jurul Muzeului şi Piramidei Louvre, pe sub Arc de Triomphe du Carrousel, prin Jardin des Tuileires. Aveam o senzaţie interesantă, nu-mi venea să cred că sunt acolo, în acele locuri pe care le-am văzut în foarte multe fotografii.



Apoi, am coborât pe malul Senei. Aici am dat de nişte oameni ai străzii ce dormeau sub un pod, iar senzaţia mea interesantă s-a schimbat brusc într-una, de spaimă e prea mult zis, să-i zicem de disconfort. Am grăbit pasul şi am trecut mai departe. N-am făcut prea mulţi paşi şi ne-am dat seama că drumul se termină şi nu puteam face altceva decât să ne întoarcem pe aceeaşi cale. Am trecut din nou pe sub pod ţinându-ne cât de mult puteam respiraţia, căci mirosurile erau de-a dreptul insuportabile. Scăpaţi de mizerie şi "parfumuri" ne-am continuat plimbarea spre zona numită Les Halles şi Biserica Saint-Eustache care fiind deja târziu, era închisă şi n-am putut intra.




Ziua 2: Începem călătoria prin Paris cu adevărat. Traseele le-am stabilit în aşa fel încât, să reuşim să acoperim pe jos, cât mai bine o anumită zonă. Pentru această zi de vineri stabilisem următorul traseu:

1. Opera Garnier - Biserica La Madeleine - Place de la Concorde - Tuileries - Place Vendome - Galeriile La Fayette.



Opera Garnier - având cardul Paris Visite am avut reducere (de la 8 la 5€). Se poate vizita zilnic între 10.00 - 17.00.

Clădirea operei a fost construită din ordinul lui Napoleon al III-lea ca parte a unui plan de modernizare urbanistică de mare amploare. Proiectul a avut parte de o competiţie, câştigată de Charles Garnier, un arhitect de 35 ani, pe atunci necunoscut. Legenda spune că soţia împăratului, împărăteasa Eugenie, l-a intrebat pe Garnier în timpul construcţiei dacă clădirea va fi în stil grecesc sau roman. Răspunsul a fost: "Va fi în stil Napoleon al III-lea".
Construcţia începută în 1862 a fost terminată doar în 1875, în timpul construcţiei fiind descoperit un lac subteran care există şi azi sub clădirea operei. Exteriorul este impozant (172m lungime, 125m lăţime şi 73m înălţime) dar interiorul m-a impresionat cu imensa sa scară de marmură, cu candelabrele sale şi plafonul acoperit cu mozaic.
Din păcate, sala de concerte nu putea fi vizitată întrucât aveau loc repetiţii la acea oră. Dar, totuşi am găsit o uşă deschisă pe care ne-am furişat într-o lojă. Ascunsă după nişte scaune am încercat să fac o poză tavanului sălii de concerte, dar normal că n-a ieşit nimic, lumina fiind foarte slabă. Candelabrul din sala de concerte cântăreşte 6 tone, iar tavanul a fost pictat în 1964 de către Marc Chagall.
De la Opera Garnier am luat-o pe Boulevard des Capucines până la Biserica Sf. Magdalena.


La Madeleine - intrarea liberă. Orar: 7.30 - 19.00

La puţin timp ce a fost proiectată şi începută construirea sa a fost totul ras si luat de la capăt. Şi asta nu s-a întâmplat o dată, ci de două ori. În final în 1806 Napoleon al III-lea a decis să construiască un templu în onoarea armatei sale. 22 coloane de câte 20m înălţime înconjoară templul, iar basorelieful în bronz de pe poartă reprezintă comandamentul 10. În interior lângă altar se găseşte statuia Sf. Maria Magdalena. Biserica are o orgă celebră fiind recunoscută ca una dintre cele mai bune din Paris.

Place de la Concorde

De la Biserica La Madeleine mergând pe Rue Royale în câteva minute am ajuns în Place de la Concorde, cea mai mare piaţă din Paris (8 hectare). Are o formă octogonală în fiecare colţ al pieţei este câte o fântână ce reprezintă câte un oraş al Franţei. În centrul pieţei se află un obelisc vechi de 3200 ani din templul lui Ramses al II-lea.

În această piaţă în timpul revoluţiei franceze a fost instalată o ghilotină şi timp de câţiva ani au fost decapitaţi 1119 oameni, printre ei: regele Ludovic al XVI-lea, Maria Antoaneta, Robespiere.

Piaţa este plasată între grădinile Tuileries şi Champs-Elysees. Din Piaţă ne-am îndreptat către Tuileries, iar imediat la intrare pe partea dreaptă se află muzeul L'Orangerie unde am făcut un mic popas pentru a ne cumpăra Museum Pass, pe care l-am folosit din ziua următoare.


Grădinile Tuileries fac legătura între Place de la Concorde şi Luvru. Ne-am plimbat apoi pe aleile cu nisip, pe lângă fântânile şi statuile din Tuileries, iar pe la jumătatea parcului am luat-o la stânga spre Place Vendome. Înainte de a ajunge în piaţa Vendome ne-am oprit la Biserica Saint-Roch. Întâi am vizitat-o, iar apoi pe scările sale ne-am luat prânzul: un sandwich luat de la o patiserie din zonă. Era plin de lume care făcea acelaşi lucru, inclusiv câţiva domni îmbracaţi în costum luau şi ei o gustare, relaxaţi pe treptele din faţa bisericii.

Place Vendome

Piaţa are formă octogonală, fiind înconjurată de clădiri cu arcade largi la parter. E o zonă cu foarte multe magazine de lux, în special bijuterii. Aici poţi găsi casa unde a murit Chopin, casa scriitoarei Georg Sand sau casa viitoarei soţii a lui Napoleon al III-lei, Eugenia de Montijo. În centrul pieţei este faimoasa coloană înălţată în onoarea lui Napoleon I. Inspirată după columna lui Traian din Roma, coloana are 44 m înalţime, iar de jur-împrejur în spirală basoreliefuri făcute din 1200 tunuri capturate la Austerlitz. În vârful coloanei se află statuia lui Napoleon I.
Am trecut de Place Vendome fără a intra în vreun magazin şi ne-am continuat traseul pe Rue de la Paix ajungând în locul de unde am pornit dimineţa, Opera Garnier. Am mai admirat încă o dată exteriorul său decorat cu coloane de marmură roz şi statui aurite şi am trecut mai departe pe Rue Halevy spre Galeriile La Fayette.

Galeriile La Fayette

Am ajuns şi în ultimul punct al acestui traseu. Vizita Galeriilor La Fayette pentru mine a fost ca şi vizitarea unui muzeu, nu a unui magazin. Interiorul e impresionant cu balcoanele sale şi mai ales cu domul său de sticlă. Dacă vreţi să citiţi istoria Galeriilor La Fayette, o puteţi face aici.
Noi ne-am încheiat traseul şi am luat metroul spre hotel. Ne-am refăcut forţele pentru că mai spre seară am luat-o din loc, direcţia Notre-Dame, dar nu pentru a vizita catedrala (nu încă), ci pentru că din apropierea ei urma să plecăm într-o plimbare cu vaporaşul pe Sena.


2. Plimbare pe Sena

Seara am luat din nou metroul cu destinaţia: staţia Cite. Locul de plecare al vaporaşului era lângă Catedrala Notre-Dame. După ce tot văzusem Catedrala Notre-Dame de la distanţă cu o zi înainte, acum culmea era, că fiind lângă ea,  nu o vedeam. Ne-am tot învârtit, ne distram de noi ce dezorientaţi puteam fi, dar într-un final am găsit şi locul  cu pricina, de unde ne-am cumparat biletele pentru vaporaş. Cu cardul Paris Visite am beneficiat de o reducere de 25% (am plătit 8€). Aşteptând să vină ora plecării, cerul devenea tot mai ameninţător, vântul sufla tot mai tare.  Dar, am avut noroc, nu a plouat. Însă, am tremurat rău de frig din cauza curentului de pe Sena. Durata plimbării a fost de o oră, parcurgând distanţa de la Catedrala Notre-Dame până la Turnul Eiffel şi înapoi. Când am ajuns la Turnul Eiffel deja norii se împrăştiau, iar pe drumul de întorcere din cauza frigului nu mai puteam să ţin aparatul foto în mână. Cum am coborât, în câteva minute ne-am încălzit, în oraş fiind mult mai cald şi vântul mult mai blând. 










Plimbarea noastră pe Sena a încheiat o zi plină, în care ne-am bucurat de frumoasele locuri văzute. Voi continua cu alte povestiri, cu alte poze din zilele ce au urmat.
Continuarea aici


duminică, 13 ianuarie 2013

9 zile de vis în Paris (I)

Primul pas - organizarea

Încep povestirile mele despre călătorii cu una făcută în 2009, în Paris. E una dintre vacanţele mele cele mai bine pregătite de acasă. Am o grămadă de documentaţie: hărţi printate de pe google maps cu traseele stabilite pe zile, obiectivele ce urmau sa le vizităm cu descriere, orar şi tarife, calculele pentru a stabili ce tip de pass sau abonament pentru transport merită făcut...multă muncă. De ce să stea totul adunat doar într-o cutie? Poate o parte din informaţiile strânse de mine v-ar putea fi de folos, uşurându-vă căutările pe net în pregatirea unei vacanţe într-un loc pe care, cred că, oricine visează să-l vadă sau revadă.

Transportul: cel mai uşor şi comod cu avionul. Şi pentru că există low-costurile, şi destul de ieftin. Am ales zborul dus-întors Cluj - Paris cu compania Wizzair. E bine de făcut rezervările la zbor din timp (cu câteva luni înainte) pentru că preţurile sunt mai mici. Eu de obicei fac rezervările în luna ianuarie pentru vacanţa de vară.
Transferul de la aeroportul Beauvais la Paris l-am făcut cu autocarul, biletele cumpărându-le on-line de aici. Bilete se pot cumpăra şi de la un ghişeu din aeroport. Am verificat de curiozitate preţul: faţă de acum 4 ani, e cu 6 euro mai mare (din 15.01.2013 biletul dus-întors costă 32€).
Cazarea: nu e foarte uşor să găseşti hotel la preţ accesibil (pentru mine asta înseamnă 60-80€ camera / noapte), dar nu e nici  imposibil.  Citisem comentariile clienţilor diferitelor hoteluri din Paris şi majoritatea se plângeau de camere că sunt foarte mici. Într-adevăr, camerele hotelului unde am stat erau mici, dar nu mi se pare că aceasta ar fi o problemă. Oricum, nu te duci în Paris să stai în cameră. Poziţia hotelului pe care îl alegi e importantă. Nu trebuie să fie centrală, mai bine la periferie (avantaje: preţul hotelului mai mic, magazine alimentare în apropiere) şi lângă o staţie de metrou. Se zice că în orice punct din Paris te-ai afla, la cel mult 500 metri de tine se află o staţie de metrou. Hotelul la care am stat era la 20 metri de o staţie de metrou, vreo 40 metri de supermarket şi vizavi de o patiserie unde intram când ne întorceam la hotel obosiţi şi flămânzi. Şi acum când mă gândesc cât de bine arătau şi ce bine miroseau produsele de acolo, încep sa salivez...le-aş fi încercat pe toate, dar n-am stat destule zile...
Rezervarea pentru hotel o făcusem pe Booking, si ne-a costat 72 € camera dublă / noapte (fără mic dejun). În alegerea hotelului în afară de preţ şi localizare ţin cont de notele care le are pe Booking şi de comentariile de pe tripadvisor.
Parisul este împarţit în 20 de arondismente numerotate circular din centru spre periferie. Hotelul nostru era situat în arondismentul 19, deci la periferie, iar cu metroul 7 ajungeai la Luvru în cca. 25 min. (12 staţii de metrou).
Pass-uri si abonamente (actualizate ianuarie 2013)
     Bilet simplu: 1,70€
     Carnet de 10 bilete: 13,30€
Cu un bilet poţi circula pe orice mijloc de transport în comun (metrou, RER, tramvai, autobuz) timp de 1 oră şi jumătate. Dar, atenţie nu poţi schimba metroul cu tramvai sau autobuz ci numai metrou/RER cu metrou/RER şi autobuz/tramvai cu autobuz/tramvai.
     Cu Paris Visite - ai număr nelimitat de călătorii pe 1, 2, 3 sau 5 zile pe zona 1-3 sau 1-6. În plus, ai reduceri   la diferite obiective turistice. Mai multe informaţii ai aici. Noi am luat Paris Visite pe 3 zile şi zonele 1-6 penrru a putea ajunge la Versailles şi Fontainebleau şi am beneficiat de cateva reduceri la: vizitarea Operei, croaziera pe Sena şi urcarea în turnul Montparnasse. Fără Paris Visite, poate nu le vizitam şi era mare păcat. Adunate toate drumurile făcute şi reducerile pe care le-am avut ajungeam cam tot la aceeaşi suma pe care am dat-o pe card, dar nu ne-am mai stresat cu ce bilete să luăm. Şi a doua oară aş face la fel. Mai multe despre aceste obiective în partea a doua a povestirii mele despre Paris.
     Carte Navigo - e un abonament pe o saptamână şi costă în funcţie de zonă. Chiar daca stai în arondismentul 20 e suficient cel pentru zona 1-2 ce costă 19,80€.

IMPORTANT:

  1. Dacă te hotărăşti să-ţi faci abonament Navigo, ia-ţi o poza de 2/3 cm cu tine ca să nu mai dai bani acolo pe poză.
  2. Abonamentele săptămânale Navigo se fac doar de luni până duminică. De exemplu, dacă ajungi joi nu-ţi poţi face abonament de joi până miercuri.

     Museum Pass - poate fi făcut pe 2, 4 sau 6 zile. Chiar dacă pare scump 69€ / 6zile, dacă vrei sa vizitezi muzee, monumente, castele, chiar merită. Poţi afla totul despre Museum Pass Paris aici. În afară de faptul că tot ce am vizitat în cele 6 zile cât am avut Museum Pass ar fi costat mai mult de 69€, marele avantaj este că nu mai trebuie să stai la coada la muzee, exista o altă intrare pentru cei care au acest pass . De exemplu, la Versailles ar fi trebuit sa stăm vreo 2 ore la coadă. Aşa, în nici 10 minute, eram înauntru. Museum pass-ul îl poţi cumpăra de la orice muzeu care este inclus în lista. Dar, cel mai bine e să-l iei de la un muzeu unde nu se înghesuie lumea prea tare.

După multe calcule ţinând cont de toate cele de mai sus am reusit să fac planul perfect pentru şederea noastră în Paris.
Ziua 1 (J) - bilete simple
Ziua 2 (V) - Paris Visite 1-6
Ziua 3 (S) - Paris Visite 1-6 + Museum Pass
Ziua 4 (D) - Paris Visite 1-6 + Museum Pass
Ziua 5 (L) - Navigo + Museum Pass
Ziua 6  (M) - Navigo + Museum Pass
Ziua 7 (M) - Navigo + Museum Pass
Ziua 8 (J) - Navigo + Museum Pass
Ziua 9 (V) - Navigo
Ziua 10 (S) -Navigo

Despre ce am vizitat şi pe unde am umblat în postările următoare.